O nuntă încălțată cu emoții

Mă numesc Alina și sunt o visătoare. Poate că nu ar fi trebuit să încep ca la Alcoolici Anonimi, dar așa am simțit. Promisiunea făcută verișoarei mele la vârsta de 12 ani nu a stat în calea visurilor mele. Am promis amândouă că nu ne vom căsători niciodată și eu sigur am avut degetele încrucișate.    Cred că la mine a funcționat psihologia inversă. După acea vară am început să încropesc colaje din revistele mamei. Cele mai frumoase rochii de mireasă, cele mai aspectuoase buchete de flori și așa dorințele mele au prins contur. 
    Am știut mereu că nu vreau ceva tradițional. Îmi amintesc de toate nunțile de la care ai mei veneau  mai obosiți decât au plecat și cu răni la picioare de cât au dansat și așa pentru mine, o nuntă cu toate tradițiile cap coadă nu era nici măcar o opțiune.
     O perioadă am uitat de caietul ponosit ce găzduia toate speranțele mele, dar ziua în care el m-a cerut de soție l-a readus la suprafață. Deși capul îmi vuia de entuziasm și tumultul de emoții încă nu se liniștise, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îl șterg de praf și să îl frunzăresc. Cum ideile mele referitoare la acest subiect s-au pierdut la un moment dat, o sursă de inspirație actualizată mi-a fost Pinterest. Este o variantă actualizată și modernă a colajelor mele.
   Toată povestea mi se dezvăluia în fața ochilor ca într-un carusel, iar acum trebuia să încep să o transform în realitate. Acum aveam șansa să materializez toate acele dorințe odată ascunse.
    Timpul a trecut ca gândul și abia acum, la 2 ore înainte de nuntă, am contenit o clipă pentru a reflecta la tot ce am realizat. Am pus la punct ultimele detalii pentru ziua în care vom sărbători cu toți cei dragi nouă unirea noastră în fața lui Dumnezeu.
      Și acum voi împărtăși cu tine o bucată sufletul meu.
      Rochia de mireasă cu dantelă stă pe-un umeraș de satin și e atât de frumoasă încât nu-mi pot lua ochii de la ea. Dau jos hanoracul purtat pentru machiaj și, ajutată de mama, pășesc în interiorul rochiei. Materialul fin îmi îmbrățisează trupul și simt un val de căldură ce mă învăluie. Mă privesc în oglindă și atunci realizez că sunt 6 perechi de ochi care mă privesc.  Și pentru prima oară mă simt cu adevărat frumoasă. Îmi stăpânesc cu greu lacrimile la vederea ochilor mamei care transmit atât de multe. Și nu, nu mă voi încălța astăzi cu niște pantofi cu toc în care să nu mă simt confortabil. Voi purta teniși albi cu șireturi din dantelă și strasuri pe margine. Și pe talpă domnișoarele de onoare și-au scris deja numele. Se spune că numele care se șterge de pe talpă până la sfârșitul serii prevestește căsătoria acesteia. 
      Ajung în camera mea și realizez că abia au sosit cele două buchete de mireasă Unul, cu o semnificație aparte este cel pe care-l voi păstra.  Adăpostește cartea pe care nu am apucat niciodată să i-o dăruiesc tatei și care mă va face să mă simt mai aproape de el. Va fi acea părticică ce mă va însoți în cea mai importantă zi a vieții mele.

      Povestea mea boemă cu un prinț și o prințesă a început odată cu expedierea invitațiilor de nuntă a căror design l-am conceput. Felicitările de mulțumire au fost scrise de mine personal și așteaptă momentul oportun pentru a fi trimise.       Am renunțat la tradiționalul caiet cu gânduri pentru miri și am optat pentru o camera foto polaroid și un album special pentru aceste poze. Fericirea de pe chipul oamenilor dragi sufletului nostru va fi imortalizata chiar atunci.

      În colțul din dreapta se afla candy bar-ul. O alegere pe ultima sută de metri pe care nu o regret. Nuanțele de bleu complimentează restul sălii și se încadrează perfect în peisaj. Brioșele cu norișori drept topping și limonada bleu sunt piesa de rezistență. Mă bucur că mi s-a permis asortarea amenajării sălii cu tematica aleasă. Nu aș fi vrut să fie ca nuca-n perete.Delicatețea fundițelor mov de pe scaune este completată de eleganța decorului ales.

Realizez că în curând va veni momentul dansului mirilor și mă retrag pentru câteva momente pentru a-mi putea retușa machiajul în toaleta specială pentru mirese. Emoțiile covârșitoare și empatia mea nu ar fi jucat un rol prea plăcut în conversațiile stânjenitoare de la baie și existența acestei toalete a fost de bun augur.         Pentru câteva momente intru în panică. Deja se anunță dansul mirilor și eu nu sunt prezentă. Mă grăbesc spre piscină și graba strică treaba. Cu graba mea cu tot, mi-am scăpat buchetul de flori. L-am ridicat și mi-am continuat drumul spre prințul meu ce mă aștepta nerăbdator ignorând o persoană care încerca să-mi spună ceva din depărtare. Am urcat cele 4 trepte la brațul lui fără să mă împiedic.              M-a încântat posibilitatea organizării dansului mirilor la piscină acompaniat de pian, deasupra apei. Nu suntem mari dansatori și deși am luat lecții de dans, aveam mari emoții. Melodia lentă i-a permis domnului meu să mă avertizeze că mi-am murdărit rochia. Acum aveam o rochie în degrade. Măcar era unul frumos. Cineva scăpase colorant mov pe podea. Pozele cu mine în care trec prin toate stările și culorile curcubeului în momentul în care aflu vestea bombă sunt de ținut sub cheie cu siguranță.      Panica instalată odată cu transformarea rochiei s-a risipit când am observat balonul mare de aer pe care soțul meu îl adusese pe spațiul verde din fața salonului. A fost o surpriză minunată, cadoul lui de nuntă pentru mine- o călătorie cu balonul la răsăritul soarelui, exact așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Nici nu am reușit să-mi trag sufletul și cerul a fost inundat de artificii colorate în cinstea noastră. După atâtea emoții adunate și cu inima cât un purice stau și mă întreb dacă se mai poate întâmpla ceva. Nu am realizat când, însă ringul de dans a fost luat inaugurat și mă bucur că invitații se simt atât de bine. O scurtă vizită la bucătărie printre picături m-a mai liniștit puțin. Profesionalismul și faptul că au fost respectate întocmai cerințele mele m-a bucurat nespus. Felul întâi a fost servit și apreciat și atunci am realizat cât mult m-a ajutat alegerea ofertei complete ultra all inclusive . Jongleriile cu sticle și shakere realizate de barmani din timpul felului doi a făcut deliciul publicului.  Tortul a fost delicios și figurinele care au stat deasupra ne-au reprezentat întru totul. Nici în momente din acestea cheie nu pot fi cu totul prezentă fizic. Trebuie să fac măcar ceva mic pentru blog sau serviciu.

La 12 noaptea am decis să nu mă las furată. Am făcut puțin studiu de caz, m-am furișat în baie, m-am schimbat, mi-am pus o perucă blondă și am trimis un SMS cum că s-ar fi furat mireasa. Nu puteam să ratez toată scena. Zis și făcut. S-a anunțat la microfon și eu am ieșit în sala să urmăresc reacții. Soțul meu a început să se agite și cu ajutorul unei prietene am reușit să dăm și cererea de răscumpărare a mea. După 20 de minute în care a fost supus la tot ce-i firesc: poezie, cântat, declarație, i-am trimis rochia. A fost de neegalat expresia lui. Nu mai înțelegea nimeni nimic și atunci mi-am făcut apariția și nimeni nu știa cine-i blonda care sărută mirele. Mai mai că era să fiu luată de păr de cumnata mea.
Toate bune și frumoase până în momentul în care a început lumea să plece. Abia am găsit mărturiile pentru invitați. Nu am mers pe clasic. Știam ce rea este durerea de cap de a doua zi și am profitat de spațiul de cazare din incinta și înainte să plece în camere le-am oferit câte un kit antimahmureală. Știam că îl vor folosi sigur.

Înainte să ne urcăm în balon și să ne luăm la revedere de la ai nostri, am decis să-mi iau inima-n dinți și să îi fac o declarație soțului meu. O declarație pe care o merita de 3 ani.

Și-am încălecat într-un balon cu aer și-am călătorit prin lume și-am adunat numai cutume.